Instalațiile la renovare: apă, curent și încălzire, pe etape

Instalațiile sunt partea renovării pe care nu o mai vezi după ce s-a terminat lucrarea, dar pe care o simți în fiecare zi: o siguranță care sare când pornești cuptorul, o scurgere care miroase, un calorifer care nu se încălzește. Răspunsul scurt la întrebarea „cum se fac instalațiile la renovare” este acesta: se planifică înainte de demolare, se execută după desfacerea finisajelor și se verifică prin probe înainte de a fi acoperite de tencuială, gips-carton sau șapă.

Ghidul de față îți arată etapele, în ordinea în care se succed pe șantier, pentru cele trei sisteme mari ale unei locuințe: instalația electrică, instalația sanitară (apă și canalizare) și instalația termică (calorifere, încălzire în pardoseală, centrală). Execuția propriu-zisă rămâne în grija meseriașilor autorizați; rolul tău este să știi ce să ceri, ce să verifici și în ce moment.

De ce instalațiile se decid primele

Instalațiile se decid primele pentru că toate celelalte lucrări le acoperă, iar o modificare după finisaje înseamnă spart, refăcut și plătit de două ori. Poziția unei prize decide unde se taie peretele, traseul unei scurgeri decide grosimea șapei, iar locul centralei decide unde se găurește fațada pentru tubul de evacuare.

În practică, ordinea generală a unei renovări arată așa, iar instalațiile ocupă locul din mijloc, între demolare și finisaje:

1. Releveu, măsurători și plan de amenajare (unde stă mobila, unde sunt electrocasnicele).
2. Desfacerea finisajelor vechi și, unde e cazul, a instalațiilor vechi.
3. Zidărie nouă sau pereți din gips-carton (doar structura, nu și plăcile).
4. Instalațiile „brute”: trasee, tuburi, doze, țevi, scurgeri, distribuitoare.
5. Probe și fotografii.
6. Tencuieli, șape, închiderea pereților din gips-carton.
7. Finisaje: glet, faianță, gresie, parchet, zugrăveli.
8. Instalațiile „finale”: aparataj, obiecte sanitare, calorifere, corpuri de iluminat.

Logica întregii succesiuni este explicată pe larg în Ordinea lucrărilor la renovare: ce se face întâi și de ce, iar locul instalațiilor în planul general al lucrării îl găsești în Renovarea apartamentului: ghid complet, etapă cu etapă.

Instalațiile au două etape, nu una

Orice instalație se face în două runde. Prima rundă, numită adesea „instalația brută”, se face pe pereți și pardoseli desfăcute: se trag cablurile, se montează țevile, se fixează dozele și distribuitoarele. A doua rundă vine după finisaje: se montează prizele, întrerupătoarele, bateriile, vasul de toaletă, caloriferele. Între cele două runde trec, de obicei, câteva săptămâni, iar echipa de instalații trebuie programată de două ori.

Releveul și proiectul: ce pregătești pe hârtie

Primul lucru concret este un releveu cu cote și o schiță a instalațiilor, pentru că fără ele meseriașii improvizează pe loc, iar improvizația costă. Releveul este desenul la scară al locuinței așa cum este, cu pereți, uși, ferestre, coloane, tablou, contor și centrală.

Pe această bază desenezi, sau ceri să ți se deseneze, schițele de instalații:

• schița electrică: prize, întrerupătoare, corpuri de iluminat, circuite, tablou;
• schița sanitară: puncte de apă rece și caldă, scurgeri, poziția obiectelor sanitare și a coloanelor;
• schița termică: calorifere sau bucle de încălzire în pardoseală, distribuitor, centrală, traseul tubului de evacuare.

Pentru lucrările care afectează părțile comune ale blocului, instalația de gaze sau branșamentele, schița nu e suficientă: este nevoie de proiect întocmit de proiectanți autorizați și, uneori, de acordul asociației de proprietari și al operatorului de rețea. Situațiile în care ai nevoie de acte sunt explicate în Renovarea în bloc: când ai nevoie de autorizație și acorduri.

Sfat: Desenează mobila pe planul de instalații. O priză ascunsă de dulap, o doză de lumină care pică între două corpuri de bucătărie sau un calorifer sub pat sunt greșeli care apar aproape mereu când instalațiile se gândesc separat de amenajare.

Ce primești de la proiectant sau de la echipă

Cum citești corect devizul pentru instalații, cu cantități, material și manoperă separate, afli din Devizul de renovare: cum îl citești și ce verifici.

Instalația electrică: trasee, circuite și tablou

Instalația electrică se reface complet la majoritatea renovărilor de apartamente vechi, pentru că circuitele vechi nu au fost gândite pentru consumul de azi și, adesea, nu au conductor de protecție. Dacă instalația ta are conductori de aluminiu, siguranțe cu filet sau prize fără contact de împământare, citește întâi Instalația electrică veche: când trebuie înlocuită complet.

Etapele lucrării electrice

1. Trasarea: se marchează pe pereți pozițiile dozelor și traseele, orizontale și verticale, niciodată pe diagonală.
2. Șlițuirea: se taie canalele în perete (șlițuri) pentru tuburi; în pereții de rezistență din beton armat nu se taie armătura.
3. Montarea tuburilor și dozelor: cablurile trec prin tub flexibil (copex), ca să poată fi înlocuite ulterior.
4. Tragerea cablurilor: secțiunea depinde de circuit, de regulă 1,5 mm² pentru iluminat și 2,5 mm² pentru prize, mai mult pentru plită, cuptor sau boiler.
5. Montarea tabloului cu siguranțe automate și protecție diferențială.
6. Măsurătorile: rezistența de izolație și continuitatea conductorului de protecție, plus, unde e cazul, priza de pământ.

Funcționarea tabloului și rolul fiecărei protecții sunt explicate în Tabloul electric: circuite, siguranțe și diferențial explicate, iar numărul și înălțimea prizelor în Prizele și întrerupătoarele: câte pui și la ce înălțime.

Atenție: Lucrările la instalația electrică se execută numai de electricieni autorizați ANRE, cu gradul potrivit lucrării. Un electrician autorizat semnează documentele instalației și răspunde pentru ea; un meseriaș fără autorizare nu poate face asta.

Regula traseelor

Cablurile se duc pe trasee previzibile: orizontal, la 20–30 cm sub tavan sau deasupra plintei, și vertical, în dreptul dozelor. Așa, oricine dă o gaură mai târziu pentru un tablou sau un raft știe unde nu are voie să dea. Fotografiază pereții cu metrul de ruletă întins lângă trasee înainte de tencuială; fotografiile acestea valorează mai mult decât orice desen.

Instalația sanitară: apă rece, apă caldă și canalizare

Instalația sanitară cuprinde două rețele separate, alimentarea cu apă (sub presiune) și canalizarea (curgere liberă, prin pantă), iar fiecare are alte reguli. Greșelile la alimentare se văd ca scurgeri, cele de la canalizare ca refulări, mirosuri și apă care stă în cădiță.

Alimentarea cu apă

Țevile noi se aleg din trei familii principale: polipropilenă (PPR), polietilenă reticulată (PEX) și țeavă multistrat. Fiecare are alt tip de îmbinare și altă comportare la căldură, așa că alegerea se face în funcție de traseu și de echipă; comparația completă este în Țevile pentru apă: PPR, PEX sau multistrat, comparație tehnică.

Câteva reguli valabile pentru oricare material:

• robinet general accesibil pentru fiecare apartament și, ideal, robinete de izolare pe fiecare grup sanitar;
• apa caldă izolată termic, ca să nu piardă căldură în pereți și să nu ajungă rece la baterie;
• îmbinări cât mai puține în pereți; unde se poate, distribuitor (colector) și trasee continue;
• probă de presiune înainte de închiderea pereților, cu manometrul urmărit în timp.

Canalizarea

Canalizarea interioară funcționează doar prin gravitație, deci are nevoie de pantă continuă spre coloană, de diametre corecte și de sifoane cu gardă hidraulică. Vasul de toaletă se leagă la țeavă de 110 mm și trebuie să stea cât mai aproape de coloană; lavoarul, cada, dușul și mașina de spălat se leagă la țevi mai mici. Pantele, diametrele și sifoanele sunt detaliate în Scurgerile la renovarea băii: pante, sifoane și diametre.

Important: Coloanele de apă și de canalizare ale blocului sunt proprietate comună. Înlocuirea porțiunii din apartament se face coordonat cu asociația și, de multe ori, cu vecinii de deasupra și de dedesubt, ca să nu rămână îmbinări între materiale incompatibile.

Instalația termică: calorifere, pardoseală, centrală

Instalația termică se decide în funcție de sursa de căldură: termoficare (agent termic de la rețeaua orașului) sau centrală proprie, pe gaz. Sursa stabilește ce calorifere poți monta, dacă poți face încălzire în pardoseală și cât de liber ești să muți elementele.

Dacă ești branșat la termoficare

În blocurile racordate la termoficare, caloriferele fac parte dintr-un sistem comun, iar debitul și presiunea sunt ale rețelei. Poți înlocui caloriferele, dar alegi tipuri care suportă presiunea și calitatea apei din sistem, iar intervențiile pe coloane se fac cu acordul asociației. Ce tipuri se potrivesc și când merită înlocuirea afli în Caloriferele la renovare: când le înlocuiești și ce tip alegi.

Dacă ai centrală proprie

Cu centrală de apartament ai mai multă libertate: poți reface traseele, poți adăuga încălzire în pardoseală pe un circuit separat, poți monta robinete termostatice și un termostat de cameră. Mutarea centralei, însă, implică instalația de gaze și traseul de evacuare a gazelor arse, deci proiect și firmă autorizată; detaliile sunt în Centrala termică la renovare: mutare și reguli de siguranță.

Încălzirea în pardoseală

Încălzirea în pardoseală adaugă straturi peste placa existentă și cere o sursă care lucrează la temperaturi joase. Se decide înainte de șapă, nu după, iar înălțimea pe care o „mănâncă” trebuie verificată față de uși și praguri. Ce presupune tehnic găsești în Încălzirea în pardoseală la renovare: ce presupune tehnic.

Climatizarea și ventilația, gândite din timp

Aerul condiționat și ventilația se pregătesc în etapa instalațiilor brute, chiar dacă aparatele se montează mult mai târziu. Țevile de cupru, cablul de legătură și scurgerea de condens se pot îngropa în perete numai înainte de tencuială; după, singura variantă rămâne un canal aparent pe perete.

Pregătirea pentru aer condiționat înseamnă, pe scurt:

• poziția unității interioare și a celei exterioare, stabilite pe plan;
• traseul de țevi de cupru izolate, cât mai scurt și fără îmbinări în perete;
• scurgerea condensului, cu pantă, spre canalizare sau spre un punct de evacuare permis;
• un circuit electric dedicat din tablou.

Toți pașii sunt detaliați în Aerul condiționat: ce pregătești la renovare pentru montaj. Tot acum se gândesc și ventilatoarele de baie și hota: au nevoie de alimentare electrică și de un traseu spre ghena de ventilație a blocului, nu spre o cameră vecină.

Sfat: Dacă ai baie fără fereastră, cere un ventilator cu temporizator sau cu senzor de umiditate, alimentat din circuitul de iluminat al băii. Umezeala care nu iese din baie se transformă în mucegai pe tavan, iar remedierea lui e explicată în Igrasia și mucegaiul pe pereți: cauze și remedieri tehnice.

Cum se coordonează instalațiile cu celelalte echipe

Instalațiile se coordonează cu zidarii, rigipsarii și faianțarii prin planul comun și prin respectarea ordinii: nimeni nu închide un perete până nu s-au făcut probele. Majoritatea conflictelor pe șantier apar când o echipă grăbită acoperă munca alteia.

Puncte de coordonare frecvente

• Pereții din gips-carton: instalatorii lucrează între montarea structurii metalice și montarea plăcilor; vezi Pereții din gips-carton: structură, plăci și izolare fonică.
• Tavanul fals: spoturile, ventilatoarele și traseele de aer condiționat se pun înainte de placare; detalii în Tavanul fals din gips-carton: când merită și cum se execută.
• Șapa: țevile și scurgerile din pardoseală se fixează și se probează înainte de turnare, iar grosimea șapei se alege peste ele; compară variantele în Șapa autonivelantă vs. șapa clasică: diferențe și uscare.
• Hidroizolația băii: se aplică după montarea țevilor și înainte de faianță, cu benzi de etanșare în jurul trecerilor; vezi Hidroizolația băii: unde se aplică și cum se verifică.
• Faianța: ieșirile de apă se fixează la cotă finală, ținând cont de grosimea adezivului și a plăcii.

Programarea echipelor

Probele, fotografiile și actele de la final

Instalațiile se consideră terminate abia după ce au trecut probele și ai primit documentele, nu atunci când arată bine. Probele se fac de două ori: la instalația brută, înainte de închidere, și la final, după montajul aparatelor.

Ce probe se fac

1. Proba de presiune la țevile de apă și de încălzire, cu manometru, pe durata indicată de producătorul țevilor sau de proiect.
2. Proba de curgere la canalizare: se lasă apă din fiecare punct și se urmărește că se scurge fără să stea și fără să refuleze în alt sifon.
3. Măsurătorile electrice: rezistența de izolație, continuitatea conductorului de protecție, funcționarea diferențialelor la butonul de test și cu aparat de măsură.
4. Proba de funcționare a sistemului de încălzire: toate caloriferele sau buclele se încălzesc uniform.

Ce documente păstrezi

• schema tabloului electric, lipită pe ușa tabloului;
• buletinul de măsurători pentru instalația electrică;
• fotografiile cu traseele, cu cote, înainte de închiderea pereților;
• certificatele de garanție ale echipamentelor (centrală, pompe, aer condiționat);
• documentele de punere în funcțiune pentru centrală și pentru instalația de gaze, unde e cazul.

Toate acestea intră în dosarul de recepție, alături de verificările vizuale; lista completă o găsești în Recepția lucrărilor de renovare: lista completă de verificare.

Greșeli frecvente la instalații

Cele mai scumpe greșeli la instalații sunt cele de planificare, nu de execuție: decizii amânate până când pereții sunt deja închiși. Iată ce apare cel mai des:

• prize puține sau în locuri greșite, rezolvate apoi cu prelungitoare;
• un singur diferențial pentru toată casa, care lasă totul fără curent la orice defect;
• scurgeri fără pantă suficientă, în special la dușurile fără cădiță;
• țevi îngropate fără probă de presiune;
• calorifere alese după aspect, nu după puterea termică necesară camerei;
• lipsa scurgerii de condens pentru aerul condiționat sau pentru centrala în condensare;
• materiale amestecate fără fitinguri de trecere potrivite;
• lipsa fotografiilor cu traseele, care face orice găurire ulterioară un risc.

Banii pentru instalații se pun deoparte de la început, cu o rezervă pentru surprizele din pereți; cum construiești bugetul afli în Bugetul de renovare: cum îl estimezi fără surprize.

Ce merită reținut

Instalațiile sunt scheletul invizibil al locuinței renovate. Le planifici pe hârtie înainte de demolare, le execuți după desfacerea finisajelor, le probezi înainte de a le acoperi și le documentezi pentru anii care urmează. Curentul, apa, canalizarea și încălzirea au reguli diferite, dar aceeași logică: trasee previzibile, materiale compatibile, probe făcute și meseriași autorizați.

De reținut:

• instalațiile se fac în două runde: brută, înainte de finisaje, și finală, după ele;
• schița cu mobila desenată pe ea previne majoritatea greșelilor de poziționare;
• nu se închide niciun perete și nu se toarnă nicio șapă înainte de probe;
• lucrările electrice și cele de gaze se fac numai de personal autorizat;
• fotografiile cu cote și schema tabloului se păstrează toată viața locuinței.