Încălzirea în pardoseală la renovare: ce presupune tehnic

Încălzirea în pardoseală la renovare presupune, tehnic, o sursă de căldură potrivită, un pachet de straturi de câțiva centimetri peste placa existentă, un sistem de control pe zone și un finisaj care lasă căldura să treacă. Nu este doar o țeavă pusă sub gresie: este un sistem întreg care schimbă înălțimea pardoselii, ordinea lucrărilor și felul în care se reglează căldura în casă.

Dacă e bine făcută, încălzirea în pardoseală dă o căldură uniformă, fără calorifere pe pereți și cu temperatura apei mai mică decât la calorifere. Dacă e decisă târziu sau improvizată, poate însemna praguri înalte, uși tăiate și zone reci. Ghidul de mai jos explică ce trebuie verificat înainte de a te decide.

Două sisteme diferite: cu apă și electric

Încălzirea în pardoseală există în două variante principale, cu apă caldă (hidronică) și electrică, iar ele se folosesc în situații diferite. Sistemul cu apă este potrivit pentru încălzirea întregii locuințe; cel electric, de regulă, pentru suprafețe mici, ca baia, sau pentru confort suplimentar.

În blocurile racordate la termoficare, sistemul cu apă nu se leagă, în general, direct la coloanele blocului: agentul termic are temperatura și presiunea rețelei, iar instalația este comună. Orice soluție de acest fel se discută cu asociația și cu operatorul. În practică, încălzirea în pardoseală cu apă se face aproape întotdeauna cu o sursă proprie, de obicei o centrală; reperele despre centrală sunt în Centrala termică la renovare: mutare și reguli de siguranță.

Straturile unui sistem cu apă

Sistemul cu apă se construiește din straturi, fiecare cu rolul lui, de jos în sus. Ordinea este aceeași la majoritatea producătorilor, iar diferențele țin de grosimi și de tipul plăcilor.

1. Suportul: placa de beton existentă, curățată, plană și uscată.
2. Termoizolația: plăci rigide care trimit căldura în sus, nu în placa de beton și la vecinul de dedesubt.
3. Folia sau placa cu nuturi: plăci profilate în care se fixează țeava sau folie peste care țeava se prinde cu clipsuri.
4. Banda perimetrală: o bandă compresibilă lipită pe toți pereții, care preia dilatarea șapei.
5. Țeava, așezată în bucle, cu pasul stabilit în proiect.
6. Șapa: stratul care învelește țeava și distribuie căldura.
7. Finisajul: gresie, parchet, vinil, compatibile cu încălzirea în pardoseală.

Termoizolația în bloc

Într-un apartament de bloc, sub tine este, de regulă, un alt apartament încălzit, deci termoizolația poate fi mai subțire decât la o casă pe sol. Ea rămâne totuși necesară: fără ea, o parte importantă din căldură ajunge în tavanul vecinului. Dacă renovezi și pentru zgomot, coordonează termoizolația cu stratul fonoizolant, cum explică Izolarea fonică a pardoselii în bloc: zgomotul de impact.

Țeava și buclele

Pentru încălzirea în pardoseală se folosesc țevi din PEX cu barieră de oxigen sau țevi multistrat, livrate în colaci, ca bucla să fie continuă, fără îmbinări sub șapă. Diferențele dintre materiale sunt în Țevile pentru apă: PPR, PEX sau multistrat, comparație tehnică.

• Pasul (distanța dintre țevi) este de obicei între 10 și 20 cm; mai des lângă ferestre și pereți exteriori, unde pierderile sunt mai mari.
• Lungimea unei bucle este limitată de producător, de regulă sub 100 m, ca apa să nu se răcească prea mult pe drum și pompa să poată asigura debitul.
• Fiecare cameră are cel puțin o buclă proprie; camerele mari au mai multe.
• Forma așezării: în spirală (melc), care dă temperatură uniformă, sau în serpentină, mai simplă.

Atenție: Sub șapă nu rămâne nicio îmbinare. Fiecare buclă pleacă de la distribuitor și se întoarce la el dintr-o singură bucată de țeavă.

Înălțimea: cât adaugă sistemul peste placă

Înălțimea este, de cele mai multe ori, factorul care decide dacă încălzirea în pardoseală e posibilă la renovare. Un sistem cu apă clasic, cu termoizolație, țeavă, șapă de ciment și finisaj, adaugă adesea 8–12 cm peste placa de beton, în funcție de grosimile alese.

Ce verifici înainte de decizie

• pragurile ușilor: pardoseala ridicată cere uși cu tocuri adaptate sau tăiate; detalii în Ușile interioare: toc reglabil, dimensiuni și montaj;
• ușa de intrare și trecerea spre casa scării;
• înălțimea liberă a camerei, mai ales în blocurile cu tavane joase;
• ieșirea la balcon, unde pragul ușii-fereastră poate deveni prea mic;
• încărcarea planșeului: șapa adaugă greutate, iar într-un bloc vechi stratul gros de șapă trebuie discutat cu un specialist.

Există și sisteme cu profil redus, cu plăci speciale și șape subțiri, gândite pentru renovări. Ele reduc înălțimea, dar cer materiale și execuție exact după sistemul producătorului.

Distribuitorul, sursa și controlul

Inima sistemului este distribuitorul (colectorul), un ansamblu de bare la care se leagă toate buclele, montat într-o cutie în perete sau pe perete. Fiecare buclă are robinetul ei, iar distribuitoarele moderne au debitmetre, adică mici indicatoare care arată cât de multă apă circulă prin fiecare buclă.

Temperatura apei

Încălzirea în pardoseală lucrează cu apă mult mai rece decât caloriferele, de regulă în jurul a 30–45 °C, pentru că suprafața pardoselii nu trebuie să fie fierbinte. Standardele europene pentru acest tip de sisteme limitează temperatura suprafeței în zonele de locuit în jurul a 29 °C.

De aceea:

• o centrală în condensare sau o pompă de căldură se potrivesc foarte bine, pentru că sunt eficiente la temperaturi joase;
• dacă ai și calorifere, care cer apă mai caldă, sistemul are nevoie de un grup de amestec cu pompă și vană, care coboară temperatura pentru pardoseală;
• un termostat de siguranță protejează pardoseala dacă apa ajunge prea caldă.

Controlul pe camere

Fiecare cameră poate avea propriul termostat, care comandă un cap electric (actuator) pe bucla ei de la distribuitor. Încălzirea în pardoseală reacționează încet, deci nu se folosește ca o sursă pe care o pornești și o oprești des; funcționează cel mai bine cu temperaturi constante și reduceri mici pe timp de noapte.

Sfat: Montează distribuitorul cât mai central față de camere, ca buclele să aibă lungimi apropiate, și lasă cutia accesibilă, nu în spatele unui dulap fix. Vei avea nevoie de ea la aerisire, la echilibrare și la orice verificare.

Șapa și prima pornire

Șapa este stratul care transmite căldura de la țeavă la finisaj, iar calitatea ei decide uniformitatea căldurii. Se folosește fie șapă de ciment cu aditivi pentru încălzire în pardoseală, fie șapă fluidă (autonivelantă), care învelește complet țeava și poate fi turnată mai subțire, după indicațiile producătorului. Diferențele de execuție și uscare sunt explicate în Șapa autonivelantă vs. șapa clasică: diferențe și uscare.

Ce se întâmplă înainte de turnare

1. Țeava se umple cu apă și se pune sub presiune.
2. Proba de presiune se face înainte de turnare, iar presiunea se menține și în timpul turnării, ca orice deteriorare să fie observată imediat.
3. Se verifică banda perimetrală pe toți pereții și rosturile de dilatare între zone, unde proiectul le cere, de exemplu la praguri.

Prima încălzire

Șapa nu se usucă „pornind căldura la maximum”. Încălzirea se pornește doar după perioada de întărire indicată de producătorul șapei, apoi temperatura se crește treptat, zi cu zi, după un protocol de punere în funcțiune. Încălzirea bruscă produce fisuri în șapă și, mai târziu, în gresie.

Doar după acest protocol și după ce umiditatea șapei a fost măsurată și a coborât sub valoarea cerută de finisaj se montează parchetul sau vinilul.

Finisajele compatibile

Finisajul trebuie să lase căldura să treacă; cu cât rezistența lui termică este mai mică, cu atât sistemul lucrează mai eficient. Standardele pentru încălzirea în pardoseală recomandă o rezistență termică totală a finisajului de cel mult 0,15 m²·K/W.

Detaliile despre fiecare finisaj și pregătirea suportului sunt în Pardoselile la renovare: ghid complet de la șapă la finisaj, iar diferențele dintre parchetul masiv și cel stratificat în Parchetul masiv vs. stratificat: diferențe tehnice și montaj.

Varianta electrică pentru baie

Încălzirea electrică în pardoseală este soluția obișnuită când vrei doar gresie caldă în baie, fără să modifici instalația termică. Se folosesc covorașe cu cablu subțire, așezate direct în adezivul gresiei sau într-un strat subțire de autonivelantă.

Reguli de bază:

• circuit dedicat din tablou, cu protecție diferențială de 30 mA, executat de un electrician autorizat ANRE; vezi Tabloul electric: circuite, siguranțe și diferențial explicate;
• termostat cu senzor de pardoseală, montat în afara zonelor de stropire;
• senzorul în tub, ca să poată fi înlocuit fără spargerea gresiei;
• nicio suprapunere a cablurilor și nicio tăiere a cablului încălzitor;
• măsurarea rezistenței cablului înainte și după montaj, notată în documentele lucrării;
• zonele fără mobilier fix: sub cada fixă sau sub mobilierul de baie nu se pune încălzire.

Important: Fotografiază covorașul și senzorul după montaj, înainte de adeziv. Dacă vreodată trebuie găurit pentru o scurgere sau un suport, vei ști exact pe unde trec cablurile.

Greșeli frecvente

Majoritatea problemelor cu încălzirea în pardoseală pornesc de la decizii luate în grabă. Iată ce trebuie evitat:

• decizia luată după turnarea șapei, când înălțimea nu mai permite;
• lipsa termoizolației, cu căldură pierdută spre vecinul de dedesubt;
• bucle prea lungi sau foarte inegale ca lungime;
• îmbinări sub șapă;
• legarea direct la apă caldă de calorifer, fără grup de amestec;
• încălzirea bruscă a șapei;
• finisaje groase sau izolante, care țin căldura sub ele;
• mobilier masiv fără picioare pe suprafețe mari, care blochează căldura.

Locul acestor lucrări în succesiunea instalațiilor îl găsești în Instalațiile la renovare: apă, curent și încălzire, pe etape.

Pe scurt, de reținut

Încălzirea în pardoseală la renovare este o decizie de sistem: sursă care lucrează la temperaturi joase, straturi care adaugă înălțime, distribuitor accesibil, șapă turnată peste țevi sub presiune și finisaj compatibil. Sistemul cu apă se potrivește încălzirii întregii locuințe cu centrală proprie, iar cel electric suprafețelor mici, mai ales băilor. Totul se decide înainte de șapă și se pornește treptat, după protocolul producătorului.

De reținut:

• verifică înălțimea disponibilă și pragurile înainte de orice altceva;
• fiecare cameră are bucla ei, fără îmbinări sub șapă;
• proba de presiune se face înainte și se menține în timpul turnării;
• șapa se încălzește treptat, nu la maximum;
• finisajul are rezistență termică mică și acordul producătorului.