Caloriferele la renovare: când le înlocuiești și ce tip alegi

Caloriferele merită înlocuite la renovare atunci când au scurgeri sau coroziune, rămân parțial reci deși au fost aerisite, nu încălzesc suficient camera sau nu se mai potrivesc cu noua amenajare. Dacă sunt în stare bună și încălzesc corect, le poți păstra; caloriferele din fontă, de exemplu, pot funcționa zeci de ani. Ce nu merită este să le lași neverificate în timp ce schimbi tot în jurul lor, pentru că a le înlocui după finisaje înseamnă să strici pereții și pardoseala noi.

Alegerea tipului depinde, în primul rând, de sursa de căldură: termoficarea orașului, cu presiunea și apa ei, sau o centrală proprie. Ghidul de mai jos te ajută să decizi dacă înlocuiești, ce alegi și ce reguli de montaj trebuie respectate.

Semnele că un calorifer trebuie înlocuit

Un calorifer trebuie înlocuit când problemele lui nu se rezolvă prin aerisire, curățare sau reglaj. Iată semnele principale:

• scurgeri la îmbinări, la garnituri sau prin corpul caloriferului;
• pete de rugină sau umflături ale vopselei, semn de coroziune din interior;
• zone reci jos sau la mijloc, care rămân după aerisire și după echilibrarea instalației; pot indica depuneri de nămol;
• căldură insuficientă în cameră, chiar când restul casei e cald;
• robinete blocate sau care nu mai închid;
• schimbarea compartimentării, care mută ferestrele sau pereții exteriori.

Ce se poate repara fără înlocuire

Dacă renovezi complet și ai calorifere din fontă în stare bună, varianta economică este demontarea, curățarea, proba de presiune și remontarea după finisaje. Ce înseamnă această etapă în ordinea generală a lucrărilor afli în Instalațiile la renovare: apă, curent și încălzire, pe etape.

Tipurile de calorifere și unde se potrivesc

Caloriferele din locuințe se împart în patru familii principale, diferite prin material, inerție termică și rezistență la presiune: fontă, oțel tip panou, aluminiu și bimetal. Fiecare are avantaje și limite clare.

Caloriferele din fontă

Fonta este grea, se încălzește încet și se răcește încet, adică are inerție termică mare: păstrează căldura după ce agentul termic se oprește. Rezistă bine la apa cu impurități din rețelele de termoficare. Dezavantajele sunt greutatea, volumul mare de apă și aspectul, deși există și modele noi, decorative.

Caloriferele din oțel tip panou

Sunt cele mai răspândite în locuințele noi cu centrală proprie. Au panouri de oțel prin care circulă apa și, uneori, lamele (convectoare) sudate între panouri, care cresc suprafața de transfer. Se încălzesc repede și au volum mic de apă.

Tipul lor se notează cu două cifre:

• 11: un panou, un convector;
• 21: două panouri, un convector;
• 22: două panouri, două convectoare;
• 33: trei panouri, trei convectoare.

Cu cât cifrele sunt mai mari, cu atât caloriferul dă mai multă căldură la aceeași lungime și înălțime, dar e mai gros.

Caloriferele din aluminiu

Sunt ușoare, se încălzesc foarte repede și se livrează pe elemenți, care pot fi adăugați după nevoie. Aluminiul este sensibil la calitatea apei: într-o instalație cu apă necorespunzătoare sau cu materiale amestecate poate coroda. De aceea, la termoficare, alegerea lor trebuie confirmată cu specialistul și cu regulile asociației.

Caloriferele bimetal

Au interior din oțel, prin care circulă apa, și exterior din aluminiu, care transmite căldura. Combină rezistența la presiune și la apă agresivă a oțelului cu încălzirea rapidă a aluminiului. Sunt o alegere frecventă în blocurile racordate la termoficare.

Puterea termică: cât de mare trebuie să fie

Caloriferul potrivit este cel a cărui putere acoperă pierderile de căldură ale camerei, calculate în funcție de suprafață, înălțime, pereți exteriori, ferestre și izolație. Estimările rapide pe metru pătrat sau pe metru cub sunt doar orientative; o cameră de colț cu doi pereți exteriori pierde mult mai multă căldură decât una de mijloc cu aceeași suprafață.

Puterea din catalog nu e puterea reală

Producătorii indică puterea caloriferelor pentru o anumită diferență de temperatură între apă și aer, conform unui standard european de testare. Dacă instalația ta lucrează cu apă mai rece, de exemplu cu o centrală în condensare reglată pe temperaturi joase, caloriferul dă mai puțină căldură decât scrie în tabel. Producătorii publică factori de corecție pentru alte temperaturi; instalatorul sau proiectantul îi aplică la dimensionare.

Sfat: Dacă îmbunătățești izolația, de exemplu schimbi ferestrele, pierderile camerei scad. Fă calculul după noile condiții, nu după caloriferul vechi; altfel riști să cumperi calorifere prea mari. Despre efectul ferestrelor noi, citește Înlocuirea ferestrelor vechi: demontare, montaj și etanșare.

Termoficare sau centrală: ce poți schimba

Libertatea de a schimba caloriferele depinde de sursa de căldură. Cu centrală proprie, instalația îți aparține în întregime; la termoficare, caloriferele tale fac parte dintr-un sistem comun al blocului.

În blocurile cu termoficare

În multe blocuri vechi, agentul termic circulă prin coloane verticale care trec prin toate apartamentele de pe aceeași verticală. Caloriferul tău este legat la aceste coloane, iar modificările lui pot influența circulația apei în tot sistemul.

Ce trebuie știut:

• înlocuirea se face, de regulă, în afara sezonului de încălzire, pentru că necesită golirea coloanei, operațiune organizată de asociație;
• tipul caloriferului trebuie să suporte presiunea și calitatea apei din rețea;
• puterea nu se mărește arbitrar, pentru că afectează echilibrul blocului și împărțirea costurilor;
• repartitoarele de costuri montate pe calorifere se demontează și se remontează de firma care le administrează, ca citirile să rămână valabile;
• coloanele sunt părți comune; nu se taie și nu se mută fără acordul asociației.

Acordurile de care ai nevoie pentru lucrările care ating instalațiile comune sunt explicate în Renovarea în bloc: când ai nevoie de autorizație și acorduri.

Cu centrală proprie

Cu centrală de apartament poți reface întreaga distribuție: trasee noi prin pardoseală sau pe lângă plintă, calorifere alese liber, robinete termostatice pe fiecare și un termostat de cameră care comandă centrala. Poți combina caloriferele cu încălzirea în pardoseală pe un circuit separat, cu temperatura potrivită; vezi Încălzirea în pardoseală la renovare: ce presupune tehnic. Țevile de racord se aleg cu dilatare controlată, de exemplu multistrat sau PPR cu inserție, după cum se arată în Țevile pentru apă: PPR, PEX sau multistrat, comparație tehnică.

Poziția și montajul corect

Locul clasic al caloriferului este sub fereastră, pentru că aerul cald care urcă din el oprește curentul de aer rece care coboară de-a lungul geamului. Pe un perete interior, caloriferul încălzește, dar camera se simte inegal, cu aer rece la picioare lângă fereastră.

Repere uzuale de montaj, care se verifică în instrucțiunile producătorului:

• aproximativ 10 cm între pardoseala finită și partea de jos a caloriferului, pentru circulația aerului și pentru curățenie;
• câțiva centimetri între calorifer și perete, pentru circulația aerului în spate;
• o distanță față de glaf suficientă ca aerul cald să iasă liber;
• lățimea caloriferului cât mai apropiată de lățimea ferestrei;
• fixare pe console prinse în perete, nu sprijinire pe țevi.

Glaful interior prea adânc sau o mobilă pusă în fața caloriferului îi reduc mult eficiența. Cum alegi glaful în funcție de calorifer afli în Glafurile ferestrelor: materiale și montaj corect.

Racordarea

Racordul inferior ascunde țevile în pardoseală și arată ordonat, dar se decide înainte de șapă; după, nu mai ai unde să duci țevile.

Robinetele și accesoriile care contează

Un calorifer modern are, pe lângă corpul propriu-zis, câteva accesorii care decid cât de bine îl poți controla:

1. Robinetul termostatic, cu cap termostatic, care deschide și închide automat debitul după temperatura din cameră.
2. Robinetul tur-retur (detentorul), pe ieșire, care permite echilibrarea și izolarea caloriferului fără golirea instalației.
3. Ventilul de aerisire, manual sau automat, pentru eliminarea aerului.
4. Dopul de golire, pentru intervenții.

Important: Capul termostatic se montează orizontal și nu se acoperă cu draperii sau mobilă; altfel citește temperatura greșit și închide caloriferul prea devreme. În blocurile cu termoficare, montarea robinetelor termostatice se face conform regulilor asociației și ale operatorului.

Înlocuirea pas cu pas, în calendarul renovării

Înlocuirea caloriferelor se face în două etape, ca toate instalațiile: racordurile înainte de finisaje și caloriferul după ele. Succesiunea uzuală:

1. stabilirea tipului și a puterii pentru fiecare cameră;
2. golirea instalației sau a coloanei, organizată cu asociația la termoficare;
3. demontarea caloriferelor vechi și a țevilor de racord care se schimbă;
4. montarea țevilor noi, cu racordurile la cota finală, ținând cont de grosimea tencuielii și a pardoselii;
5. proba de presiune;
6. tencuieli, șape, finisaje;
7. montarea consolelor și a caloriferelor, apoi umplerea, aerisirea și verificarea funcționării.

Între etapele 4 și 7, capetele țevilor rămân închise cu dopuri, iar caloriferele noi se țin ambalate, departe de praful de șlefuire și de vopsea.

Pe scurt, de reținut

Caloriferele se înlocuiesc la renovare când au scurgeri, coroziune, zone reci persistente sau putere insuficientă, ori când noua amenajare o cere. Tipul se alege după sursa de căldură: bimetal sau fontă pentru termoficare, oțel panou sau alte variante pentru centrală proprie, cu respectarea calității apei. Puterea se calculează pentru fiecare cameră, iar poziția sub fereastră și accesoriile corecte fac diferența la confort.

De reținut:

• caloriferele bune se pot curăța, proba și remonta după finisaje;
• la termoficare, înlocuirea se face cu asociația și, de obicei, vara;
• puterea din catalog se corectează pentru temperatura reală a apei;
• racordul inferior se decide înainte de șapă;
• capul termostatic nu se acoperă cu draperii sau mobilă.