Montajul faianței: suport, adeziv, rosturi și nivelare

Faianța se montează corect pe un suport plan, uscat, curat și amorsat, cu un adeziv ales după tipul plăcii și al suportului, pornind de la un rând de referință trasat cu laserul, cu adeziv pe toată suprafața plăcii și cu rosturi umplute abia după ce adezivul s-a întărit. În zona dușului și a căzii, sub faianță se aplică hidroizolație; plăcile ceramice și chitul de rosturi nu sunt impermeabile.

Diferența dintre o faianță care rezistă decenii și una care sună a gol după un an nu ține de preț, ci de pregătire și de câteva gesturi tehnice. Mai jos le găsești în ordinea în care se execută, cu valorile de referință pe care le poți verifica. Pentru contextul general al pereților, vezi ghidul pentru pereți și tavane.

Suportul: ce trebuie să fie înainte de faianță

Suportul pentru faianță trebuie să fie plan, stabil, uscat, curat și cu absorbție controlată; adezivul nu corectează denivelări mari, ci doar le preia pe cele mici. Un perete strâmb produce plăci care ies din plan și rosturi inegale, oricât de priceput ar fi faianțarul.

Planeitatea

Verifică peretele cu un dreptar de 2 m. Pentru adezivii aplicați în strat subțire, abaterile acceptate sunt mici, de ordinul a câțiva milimetri sub dreptar, iar la plăcile de format mare cerințele sunt și mai stricte. Denivelările mai mari se corectează în tencuială, conform articolului despre tencuieli, sau cu gips-carton hidrofug pe profile.

Tipurile de suport și pregătirea lor

Amorsa corectă pentru fiecare suport este explicată în ghidul despre amorsă. Pe gips-carton, structura trebuie să fie rigidă, cu montanți mai deși, conform ghidului despre pereții din gips-carton.

Hidroizolația în zonele ude

În zona dușului, a căzii și, după caz, a chiuvetei, peste suport se aplică o membrană lichidă de hidroizolație, cu benzi de etanșare în colțuri și manșete la trecerile țevilor. Hidroizolația urcă pe pereți la o înălțime care acoperă zona stropită. Detaliile sunt în ghidul despre hidroizolația băii.

Adezivul: clasele și cum alegi

Adezivul pentru plăci ceramice se alege după clasificarea din standardul european pentru adezivi de plăci, marcată pe sac: C pentru adezivii cimentoși, cu cifre și litere care descriu performanța. Codul de pe ambalaj îți spune exact ce cumperi.

Pentru faianță obișnuită pe tencuială de var-ciment, un adeziv C1T sau C2T este de regulă suficient. Pentru plăci mari, porțelanat, gips-carton sau plăci peste plăci se alege de obicei C2TE, iar pe suporturi care se pot mișca, cu deformabilitate S1. Fișa tehnică a adezivului precizează suporturile admise și formatul maxim al plăcilor.

Prepararea adezivului

• respectă cantitatea de apă de pe sac; adezivul prea moale nu ține plăcile pe perete, iar cel prea vârtos nu udă spatele plăcii;
• amestecă mecanic, lasă timpul de maturare indicat și amestecă din nou;
• nu adăuga apă în adezivul care a început să facă priză.

Calepinajul și rândul de pornire

Calepinajul este planul de așezare a plăcilor pe perete, iar el decide unde cad tăieturile, cum se aliniază rosturile cu obiectele sanitare și cât de simetric arată baia. Se face înainte de a deschide primul sac de adeziv.

Cum faci calepinajul

1. Măsoară fiecare perete și desenează-l la scară, cu ușa, fereastra, nișele și pozițiile obiectelor sanitare.
2. Așază rosturile astfel încât tăieturile înguste, mai mici de aproximativ jumătate de placă, să nu apară la vedere.
3. Centrează plăcile pe axa elementelor importante: lavoar, oglindă, nișă, fereastră.
4. Stabilește înălțimea la care se termină faianța, dacă nu urcă până la tavan, ca să cadă la un rând întreg.
5. Verifică unde cad racordurile de apă și ieșirile pentru baterii, ca să fie în centrul unei plăci sau pe o axă de rost; pozițiile lor se decid cu instalatorul, conform ghidului despre scurgerile la baie.

Rândul de referință

Pardoseala nu este aproape niciodată perfect orizontală, așa că primul rând de faianță nu se sprijină pe ea. Se trasează cu laserul o linie orizontală la înălțimea celui de-al doilea rând și se fixează pe perete un dreptar sau o șipcă de sprijin. Montajul începe de la acest rând în sus, iar rândul de jos se pune la final, tăiat după pardoseală, de obicei după ce s-a montat gresia, astfel încât faianța să acopere marginea plăcilor de pe jos. Montajul pardoselii este descris în ghidul de montaj al gresiei.

Sfat: Cere echipei să așeze pe uscat, pe pardoseală, un rând de plăci cu distanțierele între ele înainte de montaj. Vezi imediat cum cad tăieturile la colțuri și la ușă.

Montajul plăcilor, pas cu pas

Montajul propriu-zis înseamnă adeziv întins uniform cu gletiera dințată, placa apăsată și ușor glisată, verificarea acoperirii și alinierea continuă. Ritmul de lucru e dictat de timpul deschis al adezivului.

1. Întinde adezivul cu partea netedă a gletierei, apoi pieptănă-l cu partea dințată, ținută la un unghi constant, cu dâre paralele, într-o singură direcție.
2. Alege dinții gletierei după formatul plăcii: dinți mai mici la plăci mici, dinți mai mari la plăci mari, conform fișei adezivului.
3. Aplică adeziv și pe spatele plăcii (dublă încleiere) la formatele mari și ori de câte ori spatele plăcii are relief.
4. Așază placa și glisează-o puțin perpendicular pe dâre, ca să le strivești și să elimini aerul.
5. Pune distanțiere sau sisteme de nivelare cu cleme la plăcile mari, ca muchiile vecine să rămână în același plan.
6. Verifică acoperirea: desprinde din când în când o placă proaspăt pusă. Spatele ei trebuie să fie acoperit aproape complet cu adeziv, mai ales în zonele ude.
7. Controlează planul și verticala cu nivela la fiecare rând.
8. Curăță adezivul din rosturi și de pe fața plăcilor înainte să se întărească.

Timpul deschis

Timpul deschis este intervalul în care adezivul întins pe perete mai poate prinde placa. După el, pe suprafața adezivului se formează o peliculă și aderența scade drastic. Testul simplu: atinge adezivul cu degetul; dacă nu mai rămâne adeziv pe deget, se răzuiește și se întinde din nou.

Tăieturile și colțurile

• golurile pentru țevi se fac cu carote diamantate de diametrul potrivit;
• muchiile ieșinde se finisează cu profile de colț sau cu plăci tăiate la 45°, cu muchia ușor teșită pentru protecție;
• nișele și glafurile se planifică în calepinaj, nu se rezolvă cu fâșii improvizate.

Rosturile, siliconul și curățarea

Rosturile se umplu după ce adezivul s-a întărit, de regulă după cel puțin o zi, cu un chit potrivit zonei, iar colțurile interioare și racordurile cu obiectele sanitare se închid cu silicon sanitar, nu cu chit. Rostul nu este doar estetic: preia micile mișcări ale plăcilor.

Rostuirea, pas cu pas

1. Curăță rosturile de adeziv și praf.
2. Prepară chitul și aplică-l cu o drișcă de cauciuc, pe diagonală față de rosturi.
3. Îndepărtează surplusul și netezește rosturile cu un burete umed, stors bine, fără să scoți chitul din rost.
4. După uscarea superficială, șterge voalul de pe plăci cu o cârpă uscată.
5. Aplică siliconul în colțuri după ce chitul s-a întărit, cu bandă de protecție pe margini.

Atenție: Nu umple colțurile interioare cu chit de rosturi. Acolo se întâlnesc doi pereți care se mișcă diferit, iar chitul rigid crapă și lasă apa să intre în spatele plăcilor.

Greșeli frecvente la montajul faianței

Defectele de faianță apar de cele mai multe ori din suport și din economia de adeziv, nu din plăci. Câteva verificări simple pe parcurs le previn.

• montaj „pe puncte” de adeziv, cu goluri în spatele plăcilor, care sună a gol și se sparg la lovire;
• pornirea de la pardoseală, cu rânduri strâmbe în sus;
• adeziv C1 pentru plăci mari sau pe gips-carton;
• lipsa hidroizolației în zona dușului;
• rosturi prea înguste sau umplute înainte de întărirea adezivului;
• chit în colțuri în loc de silicon;
• tăieturi înguste la vedere, din lipsa calepinajului.

Faianța se verifică la recepție cu nivela, cu dreptarul și prin ciocănire ușoară cu un obiect din plastic; o listă completă găsești în ghidul de recepție a lucrărilor.

Ce iei cu tine din acest ghid

O faianță bine montată se sprijină pe trei lucruri: un suport plan și pregătit corect, un adeziv potrivit plăcii și suportului, aplicat pe toată suprafața, și un calepinaj gândit înainte de primul rând. Rosturile și siliconul închid sistemul, iar în zonele ude hidroizolația de dedesubt este cea care ține apa departe de perete.

De reținut:

• suport plan, uscat, amorsat; hidroizolație în zona dușului și a căzii;
• adeziv C2TE, eventual S1, la plăci mari, porțelanat și gips-carton;
• calepinaj desenat, fără tăieturi înguste la vedere;
• rând de referință cu laserul, nu de la pardoseală;
• acoperire aproape completă cu adeziv, rosturi după întărire, silicon în colțuri.