Gips-cartonul hidrofug este o placă de gips cu miez tratat și cu carton impregnat, care rezistă mai bine la umezeală decât placa standard, dar care nu devine niciodată impermeabilă. În baie îl poți folosi fără probleme pentru pereți de compartimentare și pentru tavan, cu condiția să-l protejezi suplimentar acolo unde apa ajunge direct.
Mulți cumpără „placa verde” crezând că a rezolvat problema apei. În practică, placa hidrofugă doar cumpără timp: dacă finisajul de deasupra are rosturi sparte sau lipsește hidroizolația, apa ajunge în miez, iar placa se înmoaie ca oricare alta. Mai jos vezi unde merge bine, cum o montezi și cum o protejezi, ca să nu refaci peretele peste câțiva ani. Pentru cum se construiește peretele în sine, vezi articolul despre pereții din gips-carton.
Ce înseamnă de fapt „gips-carton hidrofug”?
Placa hidrofugă (cunoscută pe șantier drept „placa verde”) este o placă de gips cu aditivi care reduc absorbția de apă, notată în standarde ca tip H. Culoarea verde a cartonului e doar o convenție de marcare folosită de mulți producători, nu o garanție, așa că verifică eticheta și fișa tehnică.
Diferența față de placa standard este că miezul absoarbe mult mai puțină apă într-un test de absorbție, iar cartonul este tratat anti-fungic. Rezistența aceasta se referă la umiditatea din aer și la stropiri ocazionale, nu la contactul direct și repetat cu apa.
Plăcile cimentoase, alternativa pentru zona de duș
Placa cimentoasă are miez din ciment și fibre și nu își pierde rezistența la apă. Este mai grea, mai scumpă și mai greu de tăiat decât gipsul, dar în nișele de duș, în jurul căzii sau pe pereți mereu stropiți este alegerea cu cele mai puține riscuri. Se montează pe aceeași structură de profile, cu șuruburi adecvate.
Unde poți folosi placa hidrofugă în baie?
O poți folosi pe tavan, pe pereți despărțitori fără contact direct cu dușul și în zonele cu umiditate din aer, dar nu fără protecție acolo unde apa curge sau stropește. Locurile potrivite sunt:
- tavanul băii, cu condiția unei ventilații care funcționează;
- peretele din dreptul lavoarului, la peste 60 cm de duș;
- pereții unei băi mici, în care dușul se închide cu paravan;
- ghenele pentru țevi, mascate și apoi placate.
Pentru zona de duș și pentru perete în spatele căzii, mai sigure sunt placa cimentoasă sau un zid de BCA/cărămidă tencuit hidrofug. Nu există o regulă unică, deci discută soluția cu cel care face instalațiile, mai ales dacă pe perete se montează un suport greu, cum ar fi un boiler.
Cum se montează corect în baie?
Structura se face din profile galvanizate, cu plăcile prinse în șuruburi la distanțe de aproximativ 25–30 cm, iar toate canturile tăiate se sigilează. Orice tăietură expune miezul de gips, care este punctul prin care intră umezeala.
- Lasă un spațiu de 5–10 mm între placă și pardoseală și umple-l cu un silicon sanitar sau cu o bandă de etanșare; placa nu trebuie să stea direct pe șapa udă.
- Tratează canturile tăiate cu amorsă hidrofugă sau cu un strat de hidroizolație lichidă.
- Pune bandă de armare în îmbinări și chituiește cu un chit rezistent la umezeală.
- Aplică amorsa recomandată de producătorul hidroizolației.
Atenție: șuruburile folosite în baie trebuie să fie zincate sau fosfatate de calitate; cele ieftine ruginesc și lasă pete portocalii prin vopsea sau prin rosturile de faianță.
Cum protejezi placa înainte de faianță?
Peste placa hidrofugă aplici un strat de hidroizolație lichidă (membrană elastică) în zonele ude, cu bandă specială în colțuri și la traversările țevilor. Faianța se lipește apoi pe această membrană, nu direct pe carton.
La colțuri și în jurul sifonului banda de armare nu se poate omite, pentru că aici apar mișcările mici ale structurii, iar o membrană fără bandă fisurează. Se aplică de obicei două straturi, cu timpii de întărire indicați pe ambalaj, iar la final se face un test de apă: înfunzi sifonul, umpli zona și urmărești câteva ore. Detaliile execuției, pe pardoseală și la perete, sunt în ghidul despre hidroizolația băii. Pentru placarea propriu-zisă, vezi montajul faianței.
Ce greșeli distrug un perete din gips-carton în baie?
Cele mai frecvente greșeli sunt plăcile standard puse în zone ude, canturile nesigilate și lipsa ventilației. Toate trei duc la același rezultat: carton umflat, faianță desprinsă și mucegai în spatele finisajului.
- placă simplă la baza peretelui, unde ajunge apa de la o scurgere sau de la spălatul pardoselii;
- hidroizolație doar „pe fund de duș”, fără urcare pe pereți la 15–20 cm minim, iar în zona dușului pe toată înălțimea;
- faianță montată pe adeziv ieftin, care nu rezistă la umezeala permanentă;
- tavan fără aerisire, unde condensul se adună și macină rosturile.
Dacă observi pete galbene sau mucegai după câteva luni, nu le acoperi cu vopsea. Caută sursa umezelii, iar pentru tratarea efectivă a suprafeței vezi igrasia și mucegaiul pe pereți. Aerisirea corectă a băii se planifică din faza de proiect, iar articolul despre ventilație explică ce trebuie pregătit.
Întrebări frecvente
Pot folosi gips-carton hidrofug în dușul italian?
Nu este recomandat singur. Zona de duș primește apă directă și continuă, deci alege placă cimentoasă sau un perete de zidărie, protejat cu hidroizolație lichidă și bandă în colțuri.
Placa verde se poate vopsi direct?
Poate fi vopsită, dar după amorsare și cu o vopsea pentru zone umede. În baie, vopseaua singură nu înlocuiește hidroizolația acolo unde apa ajunge.
Cât de sus se pune hidroizolația pe perete?
În zona dușului, de obicei pe toată înălțimea până la tavan sau la capătul faianței. În rest, urcă măcar 15–20 cm pe pereți, iar pe cele din jurul căzii pe toată suprafața placată.
Este nevoie de ventilație dacă am placă hidrofugă?
Da. Placa rezistă mai bine, dar vaporii de apă condensează pe suprafețele reci. Fără aer proaspăt apar mucegaiul și cojirea finisajelor.
Se poate folosi placa hidrofugă pe tavanul băii?
Da, pe tavan e folosită frecvent, fixată pe o structură de profile. Verifică distanța dintre șuruburi și sigilează îmbinările cu bandă și chit rezistent la umezeală.
