Secțiunea cablurilor electrice: ce alegi pe circuit

Secțiunea cablului electric este grosimea conductorului de cupru, măsurată în milimetri pătrați, care determină ce curent poate duce fără să se încălzească periculos. Alegerea ei nu se face după preț sau după ce are instalatorul în mașină, ci după siguranța automată de pe circuit și după aparatele care vor fi conectate. Un cablu prea subțire se încălzește, iar încălzirea repetată strică izolația și poate provoca un incendiu în perete.

Pentru că traseele se ascund în tencuială, greșeala se descoperă târziu. Mai jos găsești secțiunile uzuale pe tipuri de circuite, motivele pentru care minimul nu este mereu suficient și ce întrebi electricianul înainte de comandă. Calculul final și execuția aparțin unui electrician autorizat.

Cum se leagă secțiunea cablului de siguranța din tablou

Siguranța automată trebuie să declanșeze înainte ca cablul să se încălzească peste limită, deci secțiunea se alege după curentul siguranței, nu invers. O siguranță de 16 A protejează un cablu de 2,5 mm², iar o siguranță de 10 A poate proteja unul de 1,5 mm².

Dacă pui o siguranță mai mare pe un cablu subțire, protecția nu mai lucrează la timp, iar cablul poate ajunge la temperaturi periculoase fără să declanșeze nimic. Acesta este motivul pentru care „schimbat siguranța ca să nu mai sară” este una dintre cele mai periculoase improvizații.

Relația este explicată împreună cu curbele de declanșare în Tabloul electric: circuite, siguranțe și diferențial explicate. Alege secțiunea și siguranța în pereche, la aceeași masă.

Secțiuni uzuale pentru lumină, prize și aparate mari

Pentru o locuință, există un set de secțiuni care se întâlnește aproape peste tot, iar electricianul le adaptează în funcție de lungime și de sarcină. Tabelul de mai jos este orientativ, nu un calcul.

Pentru plită cu inducție de putere mare sau pentru aparate care consumă mult, secțiunea se stabilește din fișa tehnică, nu din tabel. Dacă ești la început de proiect, planul de circuite din Instalațiile la renovare: apă, curent și încălzire, pe etape te ajută să nu uiți niciun consumator.

De ce minimul nu este mereu suficient

Secțiunea minimă acoperă cazul ideal, dar în realitate se mai adaugă condiții care cer un cablu mai gros. Printre ele:

• lungimea traseului: pe distanțe mari tensiunea scade, iar aparatele primesc mai puțin decât ar trebui;
• cablurile grupate în același tub: se încălzesc reciproc și evacuează mai greu căldura;
• montajul în izolație termică sau în perete cu pierdere mică de aer;
• temperatura ambientală mare, de exemplu în pod sau în apropierea unei țevi de încălzire;
• extinderile viitoare: un circuit de lumini în care vei adăuga spoturi.

În practică, mulți electricieni aleg 2,5 mm² pentru lumină acolo unde traseul este lung sau unde circuitul poate fi folosit ulterior pentru prize. Costul diferenței este mic, iar siguranța în exploatare crește. Dacă ai dubii, cere electricianului să-ți explice de ce propune o secțiune anume.

Cupru sau aluminiu: ce material alegi

La instalațiile interioare noi se folosește cuprul, pentru că rezistă mai bine la îmbinări și la îndoiri repetate. Aluminiul a fost întâlnit în instalațiile vechi din blocuri, iar îmbinările lui cu cuprul fără piese potrivite se oxidează și se încălzesc.

Ce verifici la un cablu nou:

1. Conductorul: cupru electrolitic, nu aliaj cu aspect gălbui sau cupru acoperit pe un miez de alt metal.
2. Izolația: groasă, uniformă, cu marcaj pe manta.
3. Marcajul: tipul cablului, numărul și secțiunea conductoarelor, producătorul.
4. Numărul de conductoare: trei pentru prize și pentru lumină, cu galben-verde pentru protecție.

Pentru zonele umede și pentru exterior se folosesc cabluri adecvate, cu manta rezistentă la umezeală. Despre îmbinările dintre instalația nouă și cea veche, din blocurile cu aluminiu, citește Instalația electrică veche: când trebuie înlocuită complet.

Atenție: Prețul unui cablu foarte ieftin poate ascunde un conductor subțire sau un cupru de calitate slabă. La același marcaj de secțiune, diferența se vede în greutatea metrului de cablu și în rezistența la îndoire.

Tipuri de cablu și tuburi de protecție

Cablurile pentru locuință sunt, în general, cabluri cu izolație din PVC, cu două sau trei conductoare, montate în tuburi flexibile sau direct în tencuială. Tuburile ușurează înlocuirea cablului mai târziu și protejează izolația de tencuială.

Reguli de bun-simț:

• pe verticală și pe orizontală, traseele se țin paralele cu muchiile peretelui, ca să știi unde nu ai voie să găurești;
• cablurile nu se lipesc de țevile de încălzire;
• între cabluri și țevile de apă se păstrează distanța recomandată de instalator;
• fiecare îmbinare stă într-o doză accesibilă, nu direct în tencuială.

Traseele se desenează pe perete sau se fotografiază înainte de acoperire, o regulă utilă și pentru Prizele și întrerupătoarele: câte pui și la ce înălțime, unde amplasarea punctelor este corelată cu mobilierul.

Ce întrebi electricianul înainte să comanzi cablurile

Cablul se comandă după un plan de circuite, nu după „metri și cât să ne ajungă”. Pune electricianului câteva întrebări simple:

• Ce siguranță are fiecare circuit și ce secțiune propune pentru el?
• Ce lungime maximă are cel mai lung traseu?
• Cum se leagă firul de protecție?
• Ce marcă și ce tip de cablu urmează să folosească?
• Primești un proces-verbal de măsurători la final?

Dacă răspunsurile sunt vagi, caută o a doua părere. Pentru a avea o bază de discuție, notează în deviz secțiunile și lungimile estimate, așa cum recomandă Devizul de renovare: cum îl citești și ce verifici.