Tencuiala decorativă: tipuri, aplicare și întreținere

Tencuiala decorativă este un strat de finisaj de 1–3 mm, aplicat peste un perete deja îndreptat, care îi dă acestuia textură și culoare într-un singur material. Spre deosebire de tencuiala obișnuită, ea nu corectează denivelări mari: le subliniază, așa că suportul trebuie pregătit mai atent decât pentru o simplă vopsea.

Termenul acoperă mai multe produse diferite, de la granulația fină folosită pe holuri până la efectele cu aspect de piatră sau de var vechi. Mai jos afli ce tipuri există, cum alegi pentru fiecare cameră, cum pregătești suportul și cum se aplică, plus ce poți aștepta de la întreținerea ei. Poziția finisajului în succesiunea straturilor o găsești în ghidul pentru pereți și tavane.

Ce tipuri de tencuială decorativă există?

Tencuielile decorative se împart după liant, adică substanța care leagă granulele: acrilic, mineral, silicatic și siliconic. Liantul decide cât de elastică, cât de permeabilă la vapori și cât de rezistentă la umezeală este tencuiala.

Pentru interior, cele mai comune sunt cele acrilice și cele minerale. Siliconica merge bine în hol, în scara de bloc sau într-o bucătărie în care peretele se murdărește des.

Texturile obișnuite

Textura vine din mărimea granulei și din modul de întindere. Bobul de orez (sau „drișcuit”) are mici canale verticale ori orizontale, ruginitul are puncte rotunde, iar mozaicatul conține granule colorate. Mai există efecte netede, cu aspect de travertin sau de stuc, care se obțin din mai multe treceri subțiri și se șlefuiesc cu gletiera.

Cum pregătești peretele pentru tencuiala decorativă?

Peretele trebuie să fie plan, uscat, curat și amorsat cu un grund compatibil, altfel fiecare defect apare mai clar sub lumina laterală. Pregătirea ține de obicei mai mult decât aplicarea propriu-zisă.

1. Verifică planeitatea cu un dreptar de 2 m; abaterile de peste 2–3 mm se corectează cu glet.
2. Șlefuiește gletul și îndepărtează tot praful, la sfârșit cu o perie sau cu un aspirator.
3. Repară fisurile și îmbinările de gips-carton cu bandă și chit, apoi lasă-le să se usuce complet.
4. Aplică grundul indicat de producător. Multe sisteme cer o amorsă colorată (cu cuarț), apropiată ca nuanță de tencuiala finală, pentru ca eventualele goluri de aplicare să nu se vadă.

Sfat: dacă lumina vine lateral, printr-o fereastră mare sau dintr-un spot de perete, textura scoate la iveală și cele mai mici denivelări. În asemenea camere merită un glet fin înainte de tencuială, chiar dacă peretele pare drept.

Dacă peretele a avut vopsea veche, tapet sau zone neuniforme, curăță-l întâi conform pașilor din articolul despre curățarea pereților vechi, altfel tencuiala poate cădea împreună cu stratul de dedesubt.

Cum se aplică tencuiala decorativă?

Aplicarea se face dintr-o singură mișcare continuă pe un perete întreg, cu gletiera de inox, apoi se dă textura cu drișca de plastic sau cu un fier de glet, înainte ca materialul să facă priză. Un perete se lucrează fără pauză, de la un colț la altul, altfel rămân urme vizibile la reluare.

Echipa ideală este formată din doi oameni: unul întinde materialul, celălalt dă textura. Întinderea se face cu un strat egal cu granula (pentru bob de 1,5 mm, stratul are în jur de 1,5 mm), iar textura se obține prin mișcări circulare, orizontale sau verticale, în funcție de efectul dorit. Cantitatea consumată depinde de granulație; ambalajul indică un consum orientativ pe metru pătrat, pe care îl poți folosi doar ca reper, nu ca promisiune.

Greșeli care se văd imediat

• reluarea unui perete a doua zi, fără a se continua din același capăt, lasă o dungă de nuanță diferită;
• loturi diferite de culoare, folosite pe același perete; amestecă conținutul găleților înainte de utilizare;
• aplicarea la frig sau pe perete încins de soare, care face priza prea rapidă sau prea lentă;
• lipsa benzii de protecție la tavan, la tocuri și la plinte.

Când alegi tencuiala decorativă în loc de vopsea?

O alegi când vrei o suprafață cu aspect aparte, care maschează mici imperfecțiuni, sau când peretele este foarte solicitat. Un hol de bloc, o scară interioară sau un perete lângă ușa de intrare se zgârie ușor, iar o textură granulată ascunde urmele mai bine decât o vopsea netedă.

În schimb, în dormitor sau în living, unde îți dorești o schimbare ușoară a culorii peste câțiva ani, vopseaua lavabilă rămâne mai flexibilă. Tencuiala decorativă se repară greu punctual: dacă lovești peretele, zona refăcută se vede, pentru că textura și nuanța nu se potrivesc perfect. De aceea merită să păstrezi o cantitate rămasă din lotul folosit, închisă bine, pentru retușuri. La alegerea nuanței, ține cont că pe perete culoarea arată mai închisă decât pe mostra mică.

Pentru o comparație cu finisajul clasic, vezi zugrăvitul după renovare. Dacă ai de gând să aplici tencuiala pe un perete tencuit cu ipsos, citește și diferențele dintre ipsos și ciment, pentru compatibilitatea straturilor.

Cum o întreții și cum o repari?

O tencuială decorativă se întreține prin ștergere ușoară cu o lavetă umedă și detergent blând, iar pe tipurile siliconice și acrilice se pot îndepărta pete mai persistente cu o perie moale. Evită periile aspre și soluțiile abrazive, care netezesc granulele și lasă pete lucioase.

Când peretele se murdărește mult, se poate vopsi peste tencuială cu o vopsea special destinată suprafețelor structurate, dar efectul textural se pierde parțial. Reparațiile mici se fac prin umplerea zonei cu același material și retușarea texturii cu aceeași unealtă; pentru suprafețe mari mai bine refaci tot peretele, între două colțuri sau două muchii.

În camerele cu umezeală, cum e baia, vezi mai întâi cum se rezolvă ventilația în articolul despre ventilația băii și a bucătăriei; fără aer proaspăt, orice finisaj se murdărește și se întunecă.